Revin pe blog într-o zi grea
Îmi pare foarte rău că revin pe blog într-o zi grea.
Îmi pare rău că nu am fost convocat astăzi în plenul Senatului, unde a avut loc dezbaterea privind ridicarea imunităţii parlamentare (ma aflu in concediu medical dupa o interventie chirugicala grea).
De 17 ani, toate aceste dezbateri din Parlament – şi nu au fost puţine – s-au făcut şi cu ascultarea părţii învinuite. Mie mi s-a refuzat acest drept. Nu ştiu de ce şi nici nu mă interesează foarte tare. În plenul Senatului aş fi pledat pentru nevinovăţia mea pe baza unui material deja pregătit, dar pe care nu am avut dreptul să îl folosesc.
La fiecare acuză din referatul DNA am pregătit punctul meu de vedere personal.
Mă voi lupta în continuare cu orice organ al statului pentru a-mi dovedi nevinovăţia.
Stimaţi membri ai Senatului,
Am venit aici, în faţa dumneavoastră ca urmare a sesizării DNA către Senatul României în vederea declanşării procedurilor pentru obţinerea avizului de începere a urmăririi penale faţă de mine, pentru pretinse infracţiuni privind nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor şi primire de foloase necuvenite.
Am fost audiat pe data de 19 martie 2009 în Comisia juridică a Senatului şi urmare a acestei audieri, s-a întocmit un raport.
Pentru a înţelege poziţia mea în calitate de acuzat, am întocmit două materiale care au fost prezentate şi în faţa Comisiei:
- apărarea mea în faţa acuzaţiilor DNA;
- text de referinţă stânga – afirmaţiile şi acuzaţiile din referatul DNA din 24 iulie 2008 şi dreapta – argumentele mele la aceste acuzaţii.
Am pregătit pentru fiecare senator un set din aceste materiale şi vă mulţumesc dacă le veţi acorda puţină atenţie pe parcursul expunerii mele.
Declar de la bun început, aşa cum am făcut-o permanent în cei trei ani de când a început acest dosar, că sunt nevinovat şi nu am înfăptuit pretinsele infracţiuni cuprinse în materialele elaborate de DNA.
Nu voi face comentarii privind respectarea procedurilor legale, nu pentru că nu am fost martorul direct al încălcării normelor de drept şi ale drepturilor mele cetăţeneşti, ci pentru că a devenit obositor să reclamăm nerespectarea legislaţiei.
Indiferent de procedurile legale, vreau să vă expun cât mai riguros punctul meu de vedere întrucât consider că mă aflu în faţa forului suprem care mă va asculta şi care va decide să adopte sau să respingă cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Departamentul Naţional Anticorupţie.
Doresc să menţionez de la început că toate materialele transmise senatului sunt materiale publice, binecunoscute, au făcut obiectul dosarului 7699/2006 la Î.C.C.J. şi a peste 200 de relatări în presă. În august 2008 a apărut în presă textul integral al referatului DNA din 24 iulie 2008.
Înainte de a discuta pe fond aspectele menţionate de către DNA prin referatul din 24 iulie 2008, trimis Biroului Permanent al Senatului, vă rog să îmi permiteţi să fac şase precizări, care bineînţeles, nu sunt cuprinse în documentele pe care le aveţi în faţă.
1. La data de 2 martie 2006, am fost invitat telefonic la sediul DNA, unde un procuror şi un subcomisar mi-au adus la cunoştinţă că urmează a fi audiat, în calitate de martor, în cauza privind armele de vânătoare cumpărate de Păvălache Fănel pentru Adrian Năstase.
Răspunsul meu a fost prompt, în sensul că nu cunosc nimic despre o asemenea operaţie. Pe un ton dur, procurorul mi-a spus că, în acest caz, trebuie să revin însoţit de un avocat. Fiind senator şi la acea dată, am realizat că mesajele erau clare: a) ţinta urmărită era altă persoană; b) dacă voi colabora pentru atingerea ţintei, aveam perspectiva transmisă implicit de procuror că mi se acordă calitatea de martor; c) dacă nu colaborez, sunt ameninţat cu represalii penale.
2. A doua zi, 3 martie 2006, m-am prezentat la DNA însoţit de apărătorul ales şi, de această dată, un procuror şef însoţit de cei doi anchetatori din ziua precedentă, mi-a adresat două întrebări: V-aţi schimbat punctul de vedere? Ale cui erau armele?
Natural, poziţia mea a fost identică cu cea din ziua anterioară. Verdictul procurorului şef a sunat sec: În acest caz, vă schimbăm calitatea de martor în aceea de învinuit şi veţi fi chemat, prin apărător, pentru a vă aduce la cunoştinţă învinuirile. Menţionez că la primele două întâlniri, nu mi s-au cerut declaraţii scrise, iar tot ce declar în faţa dumneavoastră a făcut obiectul unui memoriu transmis, prin apărător, la CSM şi la care nu am primit nici un răspuns.
3. La data de 20 martie 2006 mi s-a adus la cunoştinţă că sunt învinuit de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea 78/2000, constând în faptul că, prin influenţă politică exercitată în calitate de conducător al PSD, am obţinut, ca foloase necuvenite, 11 arme de vânătoare de la Păvălache Fănel.
Acuzaţia adusă, inspirată din denunţurile formulate de Păvălache Fănel – aflat la vremea aceea în penitenciar – şi întemeiată exclusiv pe relatările acestuia, era total fantezistă, deoarece în perioada în care se pretindea că am primit arme de vânătoare (aprilie-mai 2002) ocupam o poziţie politică identică cu a denunţătorului (ambii eram membri în Consiliul Naţional PSD).
4. Persistentă în pre-judecarea cauzei şi constantă în demersul său ilegitim, echipa de anchetă, după ce a fost informată despre lipsa calităţii mele de lider politic, a confecţionat imediat o altă acuzaţie.
Astfel, cu toate că nu a survenit nici o modificare în situaţia de fapt, la 7 aprilie 2006 mi s-a adus la cunoştinţă schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina mea, din infracţiunea iniţială, în aceea de luare de mită. Iar motivarea învinuirii exprimă acelaşi dispreţ la adresa adevărului şi a legii: „a primit armele în considerarea menţinerii lui Păvălache Fănel în funcţia de consilier în cadrul SGG”.
5. La 4 mai 2006 mi s-a adus la cunoştinţă materialul de urmărire penală. Cu prilejul acestui act procesual am solicitat, în apărarea mea, administrarea mai multor mijloace de probă, dar toate au fost respinse ca neconcludente deşi erau legate de activitatea de la guvern.
6. Întregul dosar şi, în prezent, referatul DNA, nu fac nici un fel de referire că într-un moment oarecare al perioadei cercetate aş fi avut, sub orice formă, posesia acestor arme. Sunt vehiculate numele a peste 40 de persoane în acest dosar, sunt imaginate numeroase ipostaze în care s-au aprobat, achiziţionat, înregistrat, transportat, păstrat aceste arme, dar nu există nici o mărturie care să dovedească că armele au fost în posesia mea. Despre alte dovezi sau înscrisuri care să dovedească faptul că armele au fost în posesia mea, nici vorbă! Cu alte cuvinte, doar mărturia lui Păvălache Fănel este elementul central al dosarului. Restul mărturiilor sunt în favoarea mea, niciunul din martorii audiaţi de DNA sau de instanţă nu a declarat că acele arme ar fi fost vreodată în posesia mea.
În legătură cu pretinsa preluare a 11 arme de vânătoare, doresc să fac următoarele precizări:
- Nu am preluat niciodată de la Fănel Păvălache sau de la altcineva apropiat lui nici un fel de arme de vânătoare. Precizez că nu am cunoştinţă de nici un număr, indiferent că este 1, 7, 9, 11, 16, 17 sau 40, conform relatărilor din presă.
- Nu am atins, luat, preluat, înregistrat, utilizat, folosit, dat la altcineva sau orice acţiune imaginabilă, 11 arme, aşa cum reiese din motivaţia învinuirii mele.
- La vremea aceea – în 2002 – nu aveam nici un document valabil care să îmi permită să utilizez arme de vânătoare şi nici o dorinţă de a lua parte la vânătoare.
- Relatările de presă, în perioada de după octombrie 2002 , vorbesc despre nişte arme, dar principalele surse ale articolelor sunt persoane din interiorul DNA care stimulau apariţia unor asfel de articole în presă pentru a le anexa la dosarul cauzei. Cu alte cuvinte, procurorii DNA în lipsa unor probe directe, confecţionau unele indirecte.
- Simpla lectură a declaraţiilor făcute de însuşi Fănel Păvălache demonstrează prefabricarea probelor de către procurorii DNA, în deplinul dispreţ faţă de lege: „De mai multe ori, pe parcursul a câteva interogatorii neconsecutive, dl. procuror …………. mi-a spus că având în vedere însemnările mele din agendă, precum şi declaraţia şoferului meu, mi-aş face un mare serviciu dacă i-aş confirma faptul că i-am dat unei „anumite persoane”, prin intermediul d-lui Ministru Mihăilescu, un număr de unsprezece arme de vânătoare, făcând referire, în mod explicit, la persoana domnului Adrian Năstase. I-am răspuns că acest scenariu reprezintă o invenţie şi o provocare de-a dânsului şi că în situaţia în care doreşte să îi dau explicaţiile necesare, cu toate că nu este de competenţa PNA, îi pot spune că, într-adevăr, am achiziţionat, pe cale legală, un anumit număr de arme de vânătoare pe care le-am donat, în baza unor înscrisuri doveditoare – unei asociaţii de vânătoare care nu avea nici o legătură cu persoana d-lui Adrian Năstase”. Aceasta este declaraţia olografă a lui Păvălache Fănel.
Dincolo de abordarea obtuză a dreptului meu la apărare, respingerea în bloc a probelor solicitate de apărare se explică, probabil, şi prin temerile echipei de anchetă de a nu fi depăşit termenul comandat pentru sesizarea instanţei de judecată în „cazul Mihăilescu”, termen anunţat în presă înainte de ultimul act procesual deoarece era vorba de publicarea raportului de ţară din iunie 2006, de către Comisia Europeană.
Domnilor Senatori,
Revenind la documentul principal, referatul DNA privind sesizarea Senatului, am pregătit o replică pe fiecare paragraf al materialului din 24 iulie 2008. Consider că aceste aspecte merită a fi parcurse pentru a dovedi modul în care se poate întocmi un dosar penal, cu mare rezonanţă mediatică, într-o zonă în care interesul politic a fost predominant.
Prin acest dosar, DNA a realizat următoarele:
- cercetarea unui fost ministru pentru cauze care nu au nici o relevanţă cu activitatea sa, dar având caracterul unei acţiuni spectaculoase, puternic mediatizată;
- eliberarea înainte de termen a lui Păvălache Fănel pentru colaborarea cu organele de anchetă, colaborare materializată prin existenţa mai multor denunţuri (7.01.2005, 13.03.2005, 13.02.2006, 25.02.2006), toate luate de mai multe ori pentru potrivirea unor date considerate importante de către anchetatori.
- astfel, cu aportul direct al procurorilor DNA de la o pagină, cât avut denunţul iniţial a lui Păvălache, s-a ajuns, în final, la 15 pagini;
- acordarea de impunitate lui Păvălache Fănel, care potrivit declaraţiilor sale, a transportat armele împreună cu Păunescu Mitulescu Gheorghe Eugeniu şi le-a încredinţat în custodia unei persoane care nu avea autorizaţie de deţinere a armei – bufetiera de la vila 5. Este total lipsit de relevanţă pentru procurorii DNA că această persoană nu recunoaşte, în declaraţiile sale, că ar fi depozitat pretinsele arme. Deci Păvălache Fănel are, în aprecierea procurorilor DNA mult mai multă credibilitate în calitate de denunţător decât declaraţiile unui martor. De fapt, are mai multă credibilitate decât declaraţiile a 40 de martori.
- acordarea de impunitate lui Păunescu Mitulescu Gheorghe Eugeniu, care a sustras din gestiunea unităţii la care era administrator arme pe care le-a readus în patrimoniul asociaţiei după 2-3 săptămâni de la ultimul transport.
Toate aceste acţiuni ale DNA s-au făcut cu scopul de a fi învinuit în mare viteză în 2006 pentru pretinse fapte de corupţie, încercându-se prin orice mijloace acuzarea unui fost membru al Guvernului utilizând denunţuri ale unei persoane aflate în detenţie şi folosirea selectivă a declaraţiilor martorilor.
Vă rog să îmi permiteţi să fac, în final, trei comentarii:
1. Trebuia să fiu ignorant în materie de legi pentru a nu cunoaşte că procurarea de arme de vânătoare, în condiţiile în care nu aveam permis de armă şi autorizaţie de cumpărare, constituie o infracţiune gravă, pedepsită cu închisoarea.
2. Trebuia să fiu iresponsabil pentru ca în locul depozitării armelor într-un spaţiu cât mai sigur, cum ar fi fost sediul asociaţiei, să accept depozitarea acestora într-un imobil care nu îmi aparţinea, pe care îl foloseam rar şi în care aveau acces parlamentari, universitari, alte personalităţi, dar şi angajaţi ai RAPPS, şoferi, cadre SPP.
3. Trebuia să fiu naiv pentru ca, ştiind despre existenţa dulapului metalic în anexele vilei 5, să păstrez aşa-zisul corp delict timp de 4 ani (2002-2006).
Lipsa oricărei preocupări faţă de toate aceste aspecte demonstrează absenţa oricărei abateri de la lege, în îndelungata mea carieră profesională şi politică neafirmând nimeni că sunt ignorant în materie de legi.
Stimați membri ai Senatului,
După părerea mea, materialul pe care îl aveţi în faţă a fost fabricat de DNA în scopuri mediatice. Scopul lor a fost atins! Am fost pus sub acuzare, am fost un an în faţa instanţei superioare, am fost jignit şi etichetat în toate felurile posibile. Pe cealaltă parte denunţătorul a fost eliberat înainte de termen pentru colaborarea cu DNA, iar cei care, ilegal, au manipulat efectiv armele nu au fost pedepsiţi.
Instanţa supremă şi-a spus un anumit punct de vedere, documentele aflate în faţa dumneavoastră sunt lovite de nulitate absolută, nimeni nu crede că reluarea urmăririi penale ar mai putea produce surprize în următorii ani.
Este hărţuire fără precedent pentru că DNA încearcă, după patru ani – 2002-2006 – în care aşa numitele foloase necuvenite nu au fost asupra mea, să mă acuze în 2008 de foloase necuvenite! Fără a dovedi nici un moment că am preluat acele arme, că le-am manipulat, că le-am depozitat, sau mai ştiu eu ce altă acuzaţie fantezistă.
Faţă de cele arătate, vă solicit ca prin demersul dumneavoastră să respingeţi solicitarea DNA de reluare a urmăririi penale ca nefondată şi să aprobaţi o hotărâre a Senatului în acest sens.
Senator,
Mihăilescu Petru Şerban